Holocaustul ( genocidul ) evreilor împotriva românilor Cerem despăgubiri de 200 (doua sute) miliarde euro

Revoluţia bolşevică din Rusia au făcut-o evreii. In Consiliul Comisarilor erau 17

evrei, din 22 membri(77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri(77%),

la Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri(81%), la Justiţie 20 evrei, din 21

membri(95%), la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri(100%), la Muncă 7 evrei,

din 8 membri(87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri(91%), la Presă

4 evrei, din 4 membri(100%), în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea propagandei

în ţările străine 8 evrei, din 8 membri(100%). In total  129 evrei, din 151 de

conducători ai Rusiei bolşevice.

Pe 12 aprilie 1919, M.Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din Harkov: „Putem fără

ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă a fost înfăptuită de mâinile

evreieşti…Noi am fost şi numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora

internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în mâinile noastre

tari…Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată de bolşevism…şi

în acest semn va fi exterminată burghezimea”.

Politica exterminării totale a clasei conducătoare a început în Rusia, cu Revoluţia

din 1917, iar în România a avut loc între 1940-1964 (cu întrerupere între

1941-1944).

In 1918 poporul român şi-a reîntregit ţara, constituindu-şi statul naţional unitar

român. Dar acum, împotriva acestui ideal sfânt, împlinit, al tuturor românilor, de a

trăi într-o singură ţară, a început terorismul în România, prin evreul Max

Goldştein, care a pus o bombă în Parlamentul României, atentat soldat cu morţi şi

răniţi.

In 1921 în România s-a înfiinţat Partidul Comunist din România, numit şi Partidul

Comunist Român. Acesta a acţionat împotriva integrităţii teritoriale a României,

dintr-un motiv cât se poate de clar, pentru că România se opunea cu succes avansării

bolşevismului pe teritoriul său. Bolşevicii avuseseră un deosebit succes în

Germania. In Ungaria, în 1919, preiau puterea. Guvernul Sovietelor din Ungaria a

fost răsturnat de armata română, în 1919,care,după ce a intrat în Budapesta, s-a

retras, revenind interiorul graniţelor României. Comuniştii din România hotărăsc să

împartă Ungariei, Bulgariei şi Rusiei Sovietice, o mare parte din România, încât

România să nu mai poată despărţi Uniunea Sovietică de Ungaria şi nici de Bulgaria.

In felul acesta Uniunea Sovietică ar fi urmat să debordeze în Balcani, Mediterana şi

în întreaga Europă Occidentală. Acest plan de expansiune teritorială imperială a

Rusiei

 bolşevice a fost dejucat de România în toţi anii de după Revoluţia din 1917,până

spre sfârşitul celui de al doilea război mondial.

In 1939 şi 1940, Partidul Comunist din România continuă să susţină cu fermitate

desfiinţarea României „imperialiste”, prin dislocarea din trupul ei a Basarabiei,

Bucovinei, Dobrogei, Transilvaniei şi a Banatului.

In 1940, conform Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS anexează partea de răsărit a

României (Basarabia, Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei). Cei ce au hotărât şi au

executat genocidul (holocaustul) împotriva românilor de aici, au fost evreii, ca

voinţă politică decizională comunistă. Genocidul a fost îndreptat atât împotriva

clasei conducătoare, cât şi a poporului de rând, fiind vorba şi de o epurare etnică,

de aducere în locul românilor, a unor cetăţeni sovietici, din alte părţi ale URSS.

Ca să nu existe nici o îndoială şi nici o posibilitate de sustragere a evreilor

comunişti, ca făptuitori ai holocaustului împotriva românilor, iată-i, în 1940, pe

fiecare după numele său. 

Tabelul nr.1 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni,

recomandaţi de CC al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri ai Partidului

Comunist al bolşevicilor din toată Rusia:1. Bruhis (Kofman) Srul Pinhusovici 2.

Faierştein Raia 3.Kofman Iakov 4. Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici) 5.

Morgherştern Izrail Markovici 6.Zighelbaun Srul 7. Burlacenko Serghei Danilvici 8 .

Luca Leaslo 9. Korotkov Iuri Aleksandrovici 1o. Scvorţov Mihail Iakovlevici:

Leibovici Srul Abramovici 11.Oighenştein Lev Nikolaevici 12.Goldforb Abram

Isaakovici 13. Petrov Piotr Ivanovici (Guzun) 14. Roitman Fanea Isaakovna 15.

Tarandaş Malea 16. Korotkova Natalia Isaakovna 17. Satovskaia Roza 18. Rabinovici

Fanea Iakovlevna 19. Revici Iakov Moiseevici 20. Visecauţan Polea Efimovna 21.

Budeştskaia Ester 22. Cioklo Mordko 23. Kolpakci Iakov Aronovici 24. Şteinberg Froim

25. Boguslavskaia Polea Iakovlevna 26. Romanenko Nikolai Nikolaevici 27.

 Pastir Zasea Leibov 28. Gudis Lev Smulevici 29.Rabinovici Şoil Oiezero vici 30.

Orlih Mark Semionovici 31. Boguslavski Iakov Tovici 32. Zighelbaum Abram 33. Voloh

Abram 34. Limon Srul Greşovici 35. Grinman Isaak Iosifovici 36. Bujor Iosif

Aronovici 37. Weisman Sara Iosifovna(Seindel).

Tabelul nr. 2 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, a

căror apartenenţă de partid este necesar să fie înregistrată la locul actual de

muncă. Judeţul Chişinău:1. Şafran Raisa Semionovna 2. Leib Nahman (Noiman Leibovici)

3. Diner Eti Iakovlevna 4. Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 5. Malerp Maria

Kisilevna 6. Voinberg Niuka Markovici 7. Şor Lev Ilici 8. Zaru Ivan Ilici 9. Oirik

Avram Moiseevici 10. Derevicii Ippolit Gheorghevici 11. Şandrovskaia Ita

Beniaminovna 12. Goldfarb Zeilik Borisovici 13. Kuperman Isaak Moiseevici 14.

Şvarţman 15. Konstantinov Konstantin Stepanovici 16. Glikman Gitlea 17. Sinitivker

Fritz 18. Grinberg Ida Izrailevna 19. Şehter Roza Borisovna 20. Zislis Vonver

Lvovici 21. Izu Fruhtman 22. Lupan Andrei Pavlovici 23. Bravar Liuba S. 24.

Şvetskaia 25. Makler Ciaka Isakovna 26. Avramescu Ida 27. Hresonskaia Etea Iosifovna

28. Rubinştein Aleksander 29.Geboveţer Riva Simonovna 30.

 Gofman Mordko Iakovlevici 31. Silvestrov Ivan Antonovici 32. Kemelmaher Bliuma

Naumovna 33. Goldştein Iosif Pinkusovici 34. Gherenburg Roza 35. Ihilovici Maier

36. Sikorski Gheorghi 37. Iancu Janetta 38. Tukerman Mark Borisovici 39 Tudoraki

Lena Aronovna. 

Judeţul Soroca:40. Cemortanu Matvei Grigorevici 41. Şoimu Ivan Samuilovici 42.

Kolokolnikov Evgheni 43. Pavlov Mihail 44. Guţul Constantin 45. Leahovski Mihail 46.

Guţu Pavel 47. Gruzin Aleksandr 48. Zaidman Leib 49. Zelţer Rahil Ihilovna 50.

Golovatii Ivan 51. Gherşman Srul Beirelovici 52. Dolear Malea Ihilovna 53. Akkerman

Leib Iankelevici 54. Harmi Eva Iankelevna 55. Şoimu Samuil 56. Livşitz Haim 57.

Klimov Ivan Ivanovici 58. Mer Leib 59. Doktorovici Anna (Enea) 60. Abramovici Abram

61. Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici. 

Judeţul Bălţi: 62.Reidenboim Rahil Isaakovna 63. Masisi Moisei Iosifovici 64. Erji

Leibil Nahmanovici 65. Voitman Berko Iakovlevici 66. Reidel Rahil 67. Palaria Riva

Davidovna 68. Rab Eva Isaakovna 69. Rab Ivan 70. Oighenştein Niunea Iakovlevna 71.

Goldman Bela Abramovna 72. Goldman (Baciu) Ida Mironovna 73. Iampolski Buka 74.

Oighenştein Mihail 75. Kotlear Lev. 

Judeţul Bender: 76. Şimkov Ivan Fiodorovici 77. Sisimov Mendel 78. Revenealî Serghei

79. Reddenboim Smil 80. Dikler Ester 81. Dvoiritz Aron Matveevici. 

Judeţul Orhei: 82. Ciornaia Nataşa (Burlacenko). 83.Krasnopolski Monea Iakovlevici

84. Malcik Riva Favelevna 85. Averbuh Jena Livovna 86. Vainştoc Nuhin Rubinovici 87.

Munder Lev Abramovici 88. Kojuşneanu Abram Iakovlevici. 

Judeţul Hotin:89. Kuşnir Semion Ilici 90. Kovalciuk Vasili Mihailovici 91.

Botoşanski Avram Iţkovici. 

Judeţul Ismail:92. Gherşkovici Silea 93. Gherşcovici Jenea (după soţ Georgescu)

94.Şabin Anrei. 

Judeţul Cernăuţi:95. Finkel Evghenia (Vais Anna) 96. Kurţman Mozes 97. Vittner Eva

98. Vittner Norbert Leonovici 99. Kraizler Naftalii Uşerovici     100. Şlomiuc Reia

Aronovna 101. Gheigher Artur Irevici 102. Gadiak Anton Iakovlevici 103. Rainer

Racella Natalovna 104. Magkovski Vasilii Onufrievici 105. Srefiuk Evghen-Lev .

Tabelul nr. 3 cu membri Partidului Comunist din România care trebuie să fie lăsaţi

cu dreptul de membri ai partidelor comuniste frăţeşti şi să fie obţinute informaţii

suplimentare despre activitatea lor în Partidul Comunist din România. Oraşul

Chişinău:1. Spektor Ester Peisovna 2. Berştein Simha Pinkusovici 3. Gherştein Haim

Srulevici 4.Mirza Evghenia Borisovna 5. Feldman Riva Isakovna 6. Şteiberg Etea 7.

Goldberg Iosif Davidovici 8. Bubis Isaak Markovici 9.Bubis Isaak Markovici 10.

Şmulevici Liza Aronovna 11. Beloterkovici V.S. 12.Torban Iosif Iakovlevici 13.

Grekov Stepan Danilovici 14. Kaşelnik Ivan Ivanovici 15. Lazar Izabela Iosiifovna

16.Vinberg Isaak Leizerovici 17. Barenboim Ioşe Iankelevici 18. Bukur Ghenea

Miniminovna 19. Ohştat Ghenea 20. Blekher Lev Meerovici 21. Reider Moisei Lvovici

22. Şprinţen Fanea Lipovna 23. Rubinştein Berta Vladimirovna 24. Lifşitz Efimovici

25. Ghilman Froim Moiseevici 26. Bleher Iakov

 Moiseevici 27. Solomovici Fanea 28. Vasilenko Vladiimir Sergheevici 29. Nisenblat

Vitea Naumovna 30. Abraham Sonea Grigorevna 31. Kaufman Fanea Isidorovna.

Oraşul şi judeţulSoroca: 32. Oleinik Maxim Stepanovici 33.Timofei Grigorii

Mihailovici 34. Melişen Ivan Nicolaevici 35. Navroţkaia Anna Panteleevna 36.

Navroţki Mihail Iosifovici 37. Mişişin Alexander Antonovici 38. Navroţki Andrei

Iosifovici 39. Navroţki Piotr Filippovici 40.Meşişen Vladimir Mihailovici 41.

Meşişen Nikolai Grigorevici 42. Kordebanovski Frantz Iosifovici 43.Boiko Ivan

Makarovici 44. Mocindcea Vasilii Markovici 45. Reşednik Dionisii Ignat 46.

Boredeniuk Mihail Vasilevici 47. Bihovski Vasilii Abramovici 48. Takii Diordii

Fiodorovici 49. Tokmeak Ivan Vasilevici 50. Şaragov Semen Fiodorovici 51.Weisberg

Isaak 52. Oleinik Petr Feodoseevici 53. Kolesnik Afanasii Ivanovici 54. Ghebedniuk

Timofei Fiodorovici 55. Morgun Pantelei Fedotovici 56.Tismineţki Buzea

57.Şarogradski David Şeşomov 58. Goldenberg Abram 59. Buhman Lazar Abramovici 60.

Ciumak Mihail 61. Roitman Iakov 62. Stolear Hana Srulevna 63. Cerkbz Vsevolod

 Arkadievici 64. Goldştern Şişmon 65. Dumbravă Anatolii 66. Bilkis Ilia Isaakovici

67. Şteinbuk Smil 68.Faierştein Iancu Aronovici 69. Goreşnik Iţik Meerovici 70.

Şulman Froiim 71. Magazinik Riva Leibovna 72. Magazinik Gherş Leibovici 73. Milman

Moişe 74. Makogon Sonea 75. Kotler Hanakii Iankelevici 76. Kotlear Mendeii

Iankelevici 77. Kotlear Şmerl Iţkovici 78.Palii Vasilii 79. Balan Isake 80. Ghilas

Haralambie 81. Stariş Silvestr 82. Gogu Profirii 83. Kofteneak Vladimir 84. Deaur

Dimitri 85.Harkovei Afanasii 86. Lefter Dionisii 87. Tihoţki Valentin 88.Kolker

Boruh 89.Kravţov Ivan 90. Naumov Alexei 91. Gherşenzon Sulea Moiseevici 92.

Trahtman Idel 93. Pastuşenko Grigorii 94. Derkauţan Aizik 95. Şehtman Ţalik 96.

Gluhovski Petr 97.Karpiş Ivan 98. Lisov Ivan Antonovici 99. Soltuz Nikolai 100.

Gologorski David 101. Kriger Ianik 102. Davidovici Lubov 103. Pînzaru Ivan 104.

Pînzaru Pavel Vasilevici 105. Kazak Demian Stepanovici 106.

 Tivnik 107. Tomak Gheorghii Pavlovici 108. Iasinski Vasilii Ivanovici 109. Kalmaţui

Ştefan 110. Kozman Timku 111.Haralamb Buhor 112. Ciporneak Vanea 113.Ciporneak

Haralamb 114.Zelţer Zolea 115. Postolake Vasilii 116. Bezbeda 117. Maceak Ivan

118.Eriomenko Grigorii Fiodorovici 119.Şveţ Dmitrii Mihailovici 120. Poliţiuk Şişma

121. Strahov Kalinik 122. Samanaki Alexandr Ivanovici 123. Ciobanu Marcu 124. Guţu

Dimitrii 125. Kvatkovski 126. Ştrahman Sunea 127. Bruma Semion 128.Halkin Sima 129.

Buris Sima 130. Nedelea Ambrozis 131. Şmunis Iţik 132. Revuleţ Grigorii 133. Spivak

Şlik 134. Ţentis Pavel 135. Drobnika Fedor 136.Savka Efim Dmitrevici 137. Kaplan

Mioka 138. Hoiut Iosif 139. Sosna Haim 140. Kaplan Avoris 141. Ţîmbaliuk Kuzma 142.

Ciumak Semion. 

Judeţul Orhei:143. Sakara Evghenia Vasilevna 144. Brizma Cearma Aronovna 145. Şnir

Ghenea Livovna 146. Lener Frima Iakovlevna 147. Lefter Roza Avseevna 148. Lerner

Opşip Kipelovici 149. Şaparina Pelagheia Isakovna 150. Zamislovskaia Peloaghelia

Moiseevna 151. Şapoşnik Izrail Rubinovici 152. Lerner Venea Markovna 153. Rakul

Constantin Gheorghievici 154. Tartovski Solomon Moiseevici 155. Ghelman Riva Haskova

156. Rezingof Sara Haimovna 157. Dizingof Naum Haimovici 158.Malis Motel Abramovici

159. Cebotari Peisih Haimovici 160. Grivokopatel Haim Iosifovici 161. Vaiser Haia

Iosifovna 162. Moitlis Moisei Şumovici 163. Ciobotaru Sara Iosifovna 164. Iaruga

Isaak Abramovici 165. Goldman Polina Pavlovna 166. Goldman Isaak Pavlovici 167.

Fişman Rahil Davidovna 168. Fişman Estera Davidovna 169. Gerş Dafa Davidovna 170.

Daici Ghitlea Şlemovna 171. Brezman Ecaterina Aronovna 172. Popusku Mira Mendelevna

173. Berekovici Adela Isaakovna 174. Jesan Vasilii

 Ivanovici 175. Zisler Iankel Ţalikovici 176. Şmukler Leib Borisovici 177. Kogan

Beleamia Moiseevici 178. Tarlev Hana Ioaakovna 179. Ghinzburg Lipa Tudicovici 180.

Averbuh Basea Livovna. 

Judeţul Bender:181. Erţberg Amika 182. Burlak Fiodor 183. Slipakov Nikolai 184.

Tabanov Elifer 185. Gabdzea Feodosii 186. Bazarov Dmitrii 187. Taran Iakov 188.

Kovtunenko Ivan 189. Bicikov Victor 190. Bicikov Boris 191. Zavada Victor 192.

Grinberg Hava 193. Kofman Zelma 194. Kofman Fanea 195. Mozeş Evghenii 196. Sisman

Frida 197. Goldştein Iakov Şmulevici 198. Haikim Idel Gherşkovici 199. Zelter

Zaiveid Leibovici 200.Roşko Rahman Davidovici 201. Kîsa Hristofor Ivanovici 202.

Kelmenciuk Zinovii Ivanovici 203. Borisova Zinaida Ivanovna 204.Şlapakov Nikolai

Abramovici 205. Pronoza Evghenii Ilici 206. Brodskaia Dora Zaharovna 207. Koroli

Boris Iakovlevici 208. Brodskaia Janna Zaharovna 209. Leah Ivan Zaharovici 210.

Dmitrieva Şeifa Iosifovna 211. Prokopet Moisei Iosifovici.

Judeţul Bălţi: 212. Kolker Moisei Mihailovici 213. Birinboim Zolea Nutoviei 214.

Barenboi Abram 215. Lerner Lona Idelovna 216. Rabenko Alexandr Israilevici

217.Rapaport Beeno Boris 218. Kuşnir Semion Aronovici 219. Goldiş Abram Isaakovici

220. Garber Sioma Ovşi Iankelevici 221. Weisman Toivi Şaevici 222. Rozenblat Moişe

Lipov 223.Roll Valter Livovici 224. Kuşnir Haia Eftimovna 225. Brinboim Monea

Nutuvici 226. Kaţ Oscar Gerş-Berovici 227. Kevilevin Ihil Moşkovici 228. Kiseleva

Şeiva Zisileva 229. Bujor Tatiana Iakovlevna 230. Ghelman-Vaitraub Fanea Pinkrovna

231. Roizman Nlemi Borisovna 232. Harak Polea Zelmovna 233. Grinberg Mişa 234.

Ghelman Ivţe Iţkovici 235. Şerman Moişe Beilovici 236. Fux Naftul Abramovici 237.

Rîlskii Grigorii Afanas 238.Haot Niusin Gherşovicii 239. Jukovskii Boris Iosifovici

240. Ţuprik Aizea Davidovici 241. Rudima Anton Gheorghevici 242. Kleiman Moise

Isaakovici 243. Pogorelovskii Mihail Samuilovici 244.

 Babineţki Ivan Pavlov 245. Zernovoi Ivan Ivanovici 246. Reaboi Andrei Anufrievici

247. Stratiiciuk Iakov Stepan 248. Gomeniuc Ivan Eliseevici 249. Grinberg Haia

Solomonovna 250. Grinberg Fira Izrailevna 251. Leabis Tatiana Isidorovna

252.Vikinskii Fiodor Ivanovici 253.Gavriliuk Petr Petrovici 254. Golik Ivan

Andronovici 255. Glinberg Moise Grigorevici. Tabelul nr. 4 cu membri Partidului

Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, sosiţi în URSS, în calitate de

emigranţi politici (foşti voluntari ai Armatei Republicane în Spania ş.a.), pe care

CC al PCR îi recomandă pentru a fi transferaţi în Partidul Comunist al bolşevicilor

din toată Rusia: 1. Tismeneţki Leon Moiseevici 2. Telmer Elias 3. Kleiman Moisei

Solomonovici 4. Vihrev Abram Naumovici.

Din partea de răsărit a României, armata română se retrăsese fără luptă, deci nu

existau nici un fel de consecinţe dureroase pricinuite românilor sau evreilor de

aici, datorită încleştărilor armate. Şi cu toate acestea, în 1940, împotriva armatei

române în retragere, evrei înarmaţi au umilit şi au lichidat, prin împuşcare,

ofiţeri şi soldaţi români. Armata română primise ordin să nu răspundă la provocări.

Este evident că aceşti evrei se coalizaseră, cu arma în mână, cu armata de invazie a

URSS, împotriva propriei ţări, România, încadrându-se astfel în programul şi

activitatea comuniştilor evrei de până acum, împotriva statului român. Singurul

român care a fost în fruntea Partidului Comunist, până după al doilea război

mondial, a fost îndepărtat din funcţie în 1924, pentru că începuse să regrete şi să

nu mai accepte aceste programe de desfiinţare a României.

Asupra familiilor de români care se refugiau din calea ocupantului rus, evreii s-au

dedat la jafuri şi omoruri.

Din Basarabia, Ţinutul Herţa şi nordul Bucovinei, trenurile morţii pornesc spre

Siberia, începând cu anul 1940 şi din 1944,până în anii de după 1950. Morţi pe drum,

în vagoane de vite, din lipsă de aer şi apă. Moartea seceră în lagărele de

exterminare. Adevărate stafii, schelete umane. Sute de mii de civili români. Putinii

supravieţuitori au avut parte numai de persecuţii, până la moarte. Toate acestea în

răsăritul României căzut sub ocupaţia bolşevică. Dar în România (între graniţele

României de azi), ce s-a întâmplat între 1944 – 1964 ? In 1948 comuniştii preluaseră

întreaga putere politică în România. Are loc lichidarea totală a clasei conducătoare

din România, a tuturor elitelor şi a multor altor români, din poporul de rând. In

întreaga Românie, din 1921 până în timpul celui de al doilea război mondial, erau

aproximativ 1000 (o mie) de comunişti, în mare majoritate alogeni, conducerea

 aparţinând evreilor. Din 1948 până în 1964, în România au fost întemniţaţi peste

două milioane de români şi peste două sute de mii au fost lichidaţi în puşcării şi

lagăre. Singura forţă politică decizionlă, în România, o formau comuniştii.

Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român din anul 1948:

Gheorghe Gheorghiu-Dej – Secretar general, Ana Pauker- Secretar, evreică, Vasile

Luca- Secretar, evreu, Teohari Georgescu- Secretar, evreu, Lothar Rădăceanu-

Secretar, evreu. Se impune precizarea că ministrul de interne al noii orânduiri

comuniste din România a fost tot evreu, Teohari Georgescu. Si alţii, şefi ai

securităţii. In acest context se poate înţelege mai bine, de ce colonelul Alexandru

Nicolski, evreu, este exemplul tipic de ofiţer de securitate vinovat de genocid

împotriva românilor. Apare un fenomen demn de reţinut. In viaţa publică, evreii din

Comitetul Central al Partidului

 Comunist Român ,după preluarea puterii, (a se vedea, spre exemplu, anul 1948), apar

cu nume româneşti- cu o excepţie, sau două. Evreii comunişti din 1940 au numele lor

evreiesc. 

Fenomenul românizării numelor, după război şi în timpul comunismului, se răspândeşte

şi în rândul altor categorii de evrei, încât, în aparenţă, după nume, o parte din

evrei au dispărut. Nu înseamnă că nu au mai existat şi evrei cu nume evreieşti. N-au

avut nici un fel de dificultăţi pentru afirmare socială, politică, profesională,

nici unii, nici alţii. Dimpotrivă, evreilor, majorităţii zdrobitoare, li s-a

asigurat, în viaţa României, locuri de şefi. Dăm în continuare o listă de evrei care

au format conducerea României în primii ani de domnie a comunismului, datele fiind

extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, de la p.73-77 (Cf. Traian

Golea, Cum se regizează condamnarea unui popor, Romanian Historical Studies, 1996,

ed. II ,p. 7-9 ). Evrei în Guvernul României: 

1.Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei

la Bucureşti.

2. Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului de Externe.

3.Iosif Chişinevschi, alias Jakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de

Miniştri şi membru al Comitetului Central.

4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.

5. Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Naţionale,

realul conducător al Adunării.

6. Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.

7. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galaţi, Ministru al Minelor

şi membru al Comitetului Central.

8. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.

9. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii, originar din

Brăila.

10. Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil.

11. William Suder, alias Wilman Suder , şef al Contra Spionajului.

12. Colonel Roman, alias Roman Walter, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de

Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei.

13. Alexander Moghioroş, Ministru al Naţionalităţilor, evreu din Ungaria.

14. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al

Străinilor.

15. Maior Lewin, evreu, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurei pentru presă.

16. Colonel Holban, alias Moscovich, şef al Securităţii pe Bucureşti.

17. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.

18. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte

în Ministerul de Externe.

19. Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc

20. Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic.

21. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elveţia.

22. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele

Unite.

23. Ida Szillagy, evreică, prietenă a Anei Pauker. Reala conducătoare a Ambasadei

din Londra.

24. N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la

Paris.

25. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.

26. Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor.

27. Liuba Chişinevschi, alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române

Antifasciste.

28. Lew Zeiger, evreu, director general în Ministerul Economiei.

29. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.

30. Marcel Breslaşu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.

31. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor şef al Scânteii, conducea întreaga

campanie care viza dezamăgirea poporului în ce privea domnia comunismului. In

acelaşi timp conducea şi înscenata campanie antisemită din România.

32. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii.

33. Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.

34. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liberă.

35. Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române.

36. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice

Române.

37. Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea

Sovietică, Preşedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.

38. Profesorul Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti. Conducea operaţia de

epurare a studenţilor anti comunişti.

39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universităţii din Bucureşti, care

controla corpul profesoral, venit din Rusia.

40. Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu,

Alecsandri, Vlahuţă, de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul.

41. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.

42. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei,

Alexander Sencovich, Misha Levin şi Sam Asriel (Serban).

Extremiştii de stânga şi atrocităţile comise nu pot scăpa de verdictul: holocaust,

genocid, crimă la adresa umanităţii.

Considerăm că poporului român trebuie să i se ofere din partea organismelor

internaţionale evreieşti, din partea evreilor de pretutindeni şi din partea statului

Israel, pentru Holocaustul săvârşit de evreii comunişti împotriva românilor, suma de

2oo (două sute) miliarde euro.

II

Matatias Carp, evreu din România, în Cartea Neagră, Bucureşti, 1946, vol. 1, p. 48,

scrie „presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate

de către evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata

Română, recucerind aceste teritorii în 1941…”

 Deci, după Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel

împotriva militarilor români (presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar

fi adus..) .

În 1944, deşi armata română încetase orice luptă cu URSS, românii fiind angajaţi în

bătălii împotriva Armatei germane, sovieticii deportează în URSS pe cei 180 000 de

militari români, de pe linia frontului. Aceştia nu mai trăseseră nici un foc de armă

împotriva militarilor sovietici. Nu erau prizonieri în urma unor lupte. Foarte mulţi

îşi dorm somnul de veci în pământul lagărelor de exterminare. Teroarea comunistă

cuprinde întreaga Românie. Evreii comunişti preiau, progresiv, puterea sub protecţia

Armatei URSS, încât în 1948 sunt stăpânii absoluţi ai României. Nimeni nu îndrăznea

să aibă o altă părere despre holocaustul  (genocidul) împotriva românilor, din 1940

şi din prima jumătate a anului 1941, din teritoriile româneşti anexate de URSS şi

din anii de după război, din România cu graniţele de azi, fără riscul de a fi

condamnat la puşcărie pe viaţă, sau lichidat. Apar documente

 contrafăcute, mărturii şi declaraţii sub şantaj, ameninţări şi tortură.

 Istoricul american Nicholas M. Nagy–Talavera, evreu născut în România, în The Green

Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort, California, 1970, p.

305, în ediţia în limba engleză, din România, din 2001, p.427 şi în ediţia în limba

română, din România, cu titlul Fascismul în Ungaria şi România (Subtitlul din

engleză, Fascism in Hungary and Romania, devine titlu), din 1996, la p.414, scrie:

„Ruşii au cerut cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost

lapidar şi lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o

retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit

să se întâmple. Populaţia evreiască şi cea ucrainiană, în entuziasmul generat de

plecarea autorităţilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost

administrată parte a ţării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care

avea să-i coste

 scump un an mai târziu.” 

Trecuse un sfert de secol între lucrarea lui Matatias Carp şi cea a lui Nagy

-Talavera. Erau alte vremuri. Nagy-Talavera n-a mai avut curajul, ca predecesorul

său, să nege atrocităţile săvârşite de evrei în 1940.

Deci „s-au petrecut multe lucruri ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Populaţia

evreiască şi ucrainiană…i-a tratat pe românii aflaţi în retragere într-un mod care

avea să-i coste scump un an mai târziu.” 

Este evident, în citatul de mai sus este vorba de fapte cutremurătoare, săvârşite de

evrei împotriva românilor, în 1940, altfel autorul nu le-ar fi considerat drept

cauză a ceea ce a urmat mai târziu, în 1941. De asemenea recunoaşte că s-a acţionat

atât asupra armatei române, cât şi asupra românilor civili. Din text mai reiese că

de vină este populaţia evreiască, nu numai evreii comunişti. Numai că şi Nagy

-Talavera face tot ce poate, ca aceste doar câteva rânduri despre genocidul evreilor

(holocaustul), din 1940, împotriva românilor, să se piardă în sutele de pagini ale

lucrării. Şi neprecizând „lucrurile ce n-ar fi trebuit să se întâmple”, cititorul

trece şi peste aceste doar câteva cuvinte, ca şi cum evreii n-ar fi de vină de crime

la adresa umanităţii. Că este aşa şi nu altfel, reiese fără echivoc, chiar din

titlul capitolului în care chiar şi cititorul versat descoperă cu greu aceste câteva

 rânduri: The Legion against Carolist Romania – Legiunea împotriva României

carliste. Cu alte cuvinte, legionarii împotriva României carliste. Numai că citatul

pe care l-am reprodus înseamnă Evreii împotriva României– o adevărată „carte

neagră” a genocidului evreiesc împotriva românilor.

Dacă în prima parte a acestui material destinat mass-mediei, am evitat să reproducem

unele documente, pentru a nu aduce la lumina zilei rănile adânci, deschise în fiinţa

poporului român, totuşi ne vedem siliţi să reţinem câteva. Toate se găsesc în arhiva

Ministerului Apărării Naţionale şi în unele cărţi de specialitate. Spre exemplu,

vezi Alex.- Mihai Stoenescu, Armata, mareşalul şi evreii, RAO International

Publishing Company, 1998:

„La Chişinău, 400-500 evrei comunişti constituiţi în bandă, înarmaţi unii cu puşti

şi revolvere, iar alţii cu pietre şi bastoane, au cerut directorului Ioneţ, medicul

spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea

medicului de a calma spiritele, l-au împuşcat, după care au năvălit în spital,

devastându-l complet, iar pe copiii aflaţi internaţi, omorându-i şi aruncându-i

afară pe geamuri.”

„Populaţia evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă şi de sfidare,

batjocorind pe funcţionari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul

instituţiilor statului, etc.”

„În judeţul Cetatea Albă bande comuniste evreieşti au schingiuit preoţi, le-au ars

bărbile cu ţigări, au devastat bisericile.”

„Populaţia şi în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unităţile

noastre. Evreii din Basarabia continuau să atace fracţiuni izolate, la adăpostul

trupelor ruseşti.”

„Populaţia evreiască a ajutat la dezarmare.”

„Exodul populaţiei române constituie o dramă de nedescris. Locuitorii evrei

organizează pretutindeni–până şi în Galaţi– o adevărată rebeliune cu jafuri şi

omoruri.”

„Ciocniri între trupele române şi populaţia evreiască ce voia să sechestreze

trenurile de evacuare au avut loc şi la Ungheni, soldate cu morţi şi răniţi.”

„La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4 - a

şi a 3-a române au dezertat cu armamentul şi muniţia din dotare. Ulterior aceştia au

fost organizaţi în bande înarmate şi au acţionat împotriva fostelor unităţi.”

La 6 iulie 1940, pierderile Armatei române (primise ordin, pentru a evita războiul,

să nu răspundă la provocări) au fost următoarele: ucişi, răniţi, daţi dispăruţi -

356 cadre şi 42.876 soldaţi şi gradaţi.

„La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreiască

cu 6 colţuri şi o panglică roşie.”

„Evreii din Chişinău au arborat drapele roşii, manifestând pe stradă şi barând

străzile spre gară pentru a nu permite retragerea funcţionarilor români; au ocupat

de asemenea localurile instituţiilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin,

Severin şi Stol au fost executaţi de evrei în stradă.”

„În toate satele s-au arborat steaguri roşii şi în special evreii...”

Documentaţia e bogată, dar într-un articol de presă, puţine documente pot fi

reproduse. Unele, care evidenţiază sadismul evreilor, din timpul rebeliunii iudaice

din 1940, împotriva românilor, au fost evitate, dar niciodată nu e prea târziu.

Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt edificatoare în sensul acesta:

„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, acte oficiale şi

declaraţiile luate sub jurământ. Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri, care şi-au

riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu

ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre

şi huiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea

furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută (s.n.).

De ce atâta ură?

Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi toleranţa noastră?

Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răsbună în

ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi

publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată

împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate (s.n.). Fraţii noştri îşi

părăsesc copii bolnavi, părinţi bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea

lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald şi

un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi primit cu recunoştinţă. Li

s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoare, destui dintre ei şi-au dat

sufletul. Li s-au smuls hainele şi li s-au furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie

supuşi tratamentului hain şi vandalic(s.n.). Românimea aceasta, de o bunătate

prostească faţă de musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din

 partea evreimii care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti

faţă de neamul nostru în nenorocire.” (De ce atâta ură?, în Neamul Românesc, din 6

iulie 1940).

Până şi avocaţi evrei, chemaţi prin profesie să apere pe cei nedreptăţiţi, au

participat la genocidul împotriva românilor, au fost lideri de grup de evrei

criminali, au întocmit liste pentru asasinate:

„În Soroca bande de comunişti evrei conduse de avocatul Michael Flexer după ce au

ocupat clădirea primăriei şi a poliţiei au asasinat în faţa statuii generalului

Poetaş pe comisarul Murafa şi ajutorul său Eustaţiu Gabriel.”

„În Chişinău listele de execuţii au fost întocmite de intelectuali comunişti evrei,

avocatul Carol Steinberbg, avocata Etea Dinar şi dr. Derevich.”

„Astăzi a fost ultima zi a evacuării şi a fost hotărâtă zi de doliu naţional. Evreii

şi comuniştii s-au purtat oribil. Asasinatele şi molestările.....”

Cititorul însuşi poate completa lista cu ororile săvârşite de evrei. Aşa, din Paul

Goma, Săptămâna Roşie, 28 iunie - 3 iulie 1940, sau Basarabia si evreii, Editura

Vremea XXI, 2004:

„Nu puţini erau înarmaţi si agitau liste negre, ameninţând pedepsirea celor figurând

acolo.”

La Cernăuţi „Evreii l-au împuşcat pe preotul bisericii catolice, pe câţiva gardieni.

Evreii tineri (15 - 16 ani) au dezarmat soldaţi, i - au pus să se dezbrace, apoi

i-au înjunghiat cu propriile baionete.”

„Imediat după plecarea soldaţilor români, evreii, în număr de câteva zeci de mii, în

afară de faptul că au comis tot felul de delicte, au deschis porţile închisorilor,

înarmând pe deţinuţi, au început cu furie să masacreze pe românii aflaţi pe străzi,

au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele.” Iată

nume de evrei din Cernăuţi, căpetenii ai bandelor de evrei asasini, din timpul

genocidului antiromânesc: Marek Ficher, Filip Beer, Max Weissman, Bruell, dr.

Zuflucht, dr. Kehr, dr. Saşa Pimensohn. Sau de tineri evrei asasini: Aufleger

Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger, Sigi Bainer (Sigismund Brainer, sau Bayner,

Beiner – îl găsim apoi, în regimul comunist, la Cluj, la securitate, adevărat

torţionar, locţiitor al şefului serviciului anchete la Direcţia Regională a

Securităţii). Şi în Cernăuţi, evreii preiau puterea locală: Salo Brül – comisar,

Glaubah – primar, Hitzig –

 ajutor de primar, Meer (Beer) – prefect. Deci se cunosc şefii progromului

antiromânesc, prin asasinate la faţa locului şi prin încărcarea trenurilor de vite,

cu români, spre Siberia. La fel s-a întâmplat şi în alte localităţi. La Chişinău,

avocatul Steinberg – conducătorul sovietului comunal. La Chilia Nouă, dr.

Robinovici, medic primar al oraşului, şeful comitetului local. La Soroca, Leizer

Ghinsberg – conducătorul acţiunii teroriste. Lista poate continua cu alţi evrei, cu

sutele de evrei din conducerea comunistă, factori politici, de decizie, împreună

responsabili de genocidul împotriva românilor.

„Înşişi copiii evrei, dintre care unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile

refugiaţilor, pentru a-i înjura şi a le arunca cu pietre şi orice obiecte care

cădeau la îndemână, creând o impresie oribilă.”

„Preotul Bujakovski din Tighina a fost împuşcat de teroriştii evrei.”

Spre o documentare mai largă, cititorul poate apela şi la Gheorghe Buzatu, Aşa a

început holocaustul împotriva Românilor, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995:

„Incidentele, mai ales cu populaţia evreiască, au avut loc pretutindeni. Din această

cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile. S-au împuşcat funcţionari, s-au

atacat chiar unităţi militare.”

Cititorul, dacă doreşte, are la dispoziţie o carte alcătuită doar din documente (128

la număr), reproduse după originalele din arhive – Locotenent – colonel Alesandru

Duţu, dr. Constantin Botoran, Situaţia evreilor din România,1939–1941,Editura Ţara

Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003 (Carte interzisă şi trimisă la

topit): „În toate oraşele basarabene şi nord bucovinene...s-au format grupuri de

evrei înarmaţi, în majoritate tineri de ambele sexe, care numaidecât au început

acţiunea teroristă. Au fost împuşcaţi cu predilecţie funcţionarii judecătoreşti, cei

poliţieneşti, slujitorii altarului, precum şi funcţionarii financiari, aceştia din

urmă cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului... Au fost cazuri când

execuţiile au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni, în care tot ce putea

constitui un element reprezentativ românesc stimula activitatea sângeroasă a

 tinerilor terorişti evrei.”

După ultima zi a evacuării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, de

către Armata română şi unele familii de români, evreii au continuat o altă evacuare,

umplând trenurile pentru animale, cu români pentru lagărele de exterminare din

Siberia. Epurare etnică prin holocaust în proporţie de masă. În România, din 1948,

umplu puşcăriile cu milioane de români, dintre care, sute de mii, vor fi lichidaţi.

Se impune cu necesitate înfiinţarea unei comisii pentru studierea holocaustului

(genocidului) evreilor împotriva românilor şi publicarea lucrărilor rezultate din

aceste cercetări.

                                                  

Societatea Culturală Bucureşti - Chişinău

Gheorghe Gavrilă Copil, preşedinte

      Tel.021-7456782

ADUNARE GENERALA

Adresam invitatia  membrilor  de sindicat ai Filialei 1 ALEXANDRIA de a participa Marti 06  noiembrie 2012 orele 11.00 la Sediul filialei noastre pentru a fi informati in legatura cu:

   1. - Principalele probleme discutate la CNR desfasurat la Alba Iulia - informare prezentata de d-l Lt.col.(r):BALAIITA SORIN

   2. - Demersurile legislative si transpunerea in practica a promisiunilor primului ministru si USL- prezentare facuta de d-l col.(r) COSTEA TUDOR;

   3. – Organizarea si desfasurarea simpozionului “PATRIOTISMUL SI NATIONALISMUL LA ROMANI”

   4. - Masuri cu caracter organizatoric pentru ziua nationala si pentru alegerile parlamentare din decembrie - proiect de program si masuri stabilit de compartimentul organizare;

   5. - Situatia platii cotizatiei;

   6. - Propuneri/diverse - prezentate de oricare participant care detine aspecte si informatii de interes general.

      Daca aveti posibilitatea transmiteti si la alti colegi, despre aceasta adunare.

 Va multumesc si va asteptam pe 06.11.2012 la orele 11.00

               Presedintele B.O.

                      Col.(r) COSTEA TUDOR

IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR DE SINDICAT

ANUNȚ IMPORTANT!!! Toți membrii de sindicat din Filiala 1 ALEXANDRIA sunt rugați să facă in cel mai scurt timp dovada plații integrale a cotizației pentru anul 2012 prin prezentarea documentului eliberat de bancă la data depunerii acesteia în contul SCMD. Documentul se inmaneaza la filiala. La Consiliul Național al Reprezentanților din octombrie 2012 se va analiza situația membrilor de sindicat și se va aproba excluderea celor care au solicitat în scris aceasta, precum și a celor care s-au auto exclus prin neplata cotizației. Cont bancar: BRD, Agenţia Carol, RO41BRDE441SV79262374410 Președinte, Col.(r) COSTEA TUDOR

ADUNARE GENERALA SCMD - FILIALA 1 ALEXANDRIA CONVOCATOR

BIROUL OPERATIV al Filialei 1 ALEXANDRIA invită pe toti membrii de sindicat la ADUNAREA GENERALA a filialei in ziua de MARTI, 28.08.2012, ora 11.00., la sediu filialei situat pe strada Ion Creanga, numarul 54 Ordinea de zi: 1.Precizari de la SCMD Central privind pensiile militare; 2.Prezentarea planului de masuri in vederea desfasurarii Consiliului National al Reprezentantilor 3.Bilantul activitatii filialei; 4.Stabilirea delegatului filialei la CNR 5.Situatia cotizatie. 6.Propuneri, diverse. PREZENTA OBLIGATORIE. PRESEDINTELE SCMD FILIALA 1 ALEXANDRIA Col.(r) COSTEA TUDOR

CERERE LEGITIMATIE

Comandantului C.M.Z. Teleorman Subsemnatul ¬¬____________________________________________ (grad, nume si prenume), domiciliat în județul, ______________, localitatea ___________________, str. ______________________________, nr. _____, bl. ________, sc. ____, et. _____, ap. _______ trecut în rezervă la data de ________________________ din U.M. _____________________, nr. ordin/ decret ______________ data emiterii _______________ ultima funcție deținută _______________, solicit eliberarea Legitimației Militare pentru cadrele militare în rezervă/retragere, conform cu „Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M. 76 din 13.07.2012, privind instituirea Legitimației Militare pentru cadrele militare în rezervă sau retragere provenite din M.Ap.N.”, publicat in Monitorul Oficial al României, partea I, nr.518/26.07.2012 Data ...........2012 Semnătura

9 OAMENI FURIOSI

Cred ca analiza Referendumului impune o dezbatere ceva mai ampla asupra respectarii legilor in general. Pentru a nu parea subiectiv imi exprim de la inceput opinia ca USL a declansat o procesul de demitere a Presedintelui facind uz de o serie de acte neconstitutionale care insa nu au fost declarate ca atare pentru ca judecatorii CCR au fost impiedicati sa o faca. Din punct de vedere legal – actele juridice respective si-au facut si isi fac efectele, iar noi am acceptat acest lucru. Tot pentru corectitudine trebuie sa spun ca nu exista oi albe, guvernul Boc abuzind de acest procedeu, emiterea de OUG vadit neconstitutionale, bazindu-se pe efectele lor pina la sesizarea CCR. Deci, inca o data, subiectul este daca acceptam respectarea legilor in vigoare, indiferent de starea de fapt, indiferent de ceea ce consideram noi ca este drept, moral, corect, etc. 1. USL acuza faptul ca numarul total al alegatorilor cu drept de vot este in jurul a 16 milioane si aduce o serie de argumente de a alte institutii decit MAI, BEC sau AEC. Din punct de vedere al corectitudinii, dreptatii, cred ca sunt putini cei care cred ca INTRADEVAR in Romania sunt 18 milioane de alegatori. Se pune problema daca insa CCR are dreptul sa modifice numarul de alegatori existenti in listele electorale la inceputul referendumului. a. Prima varianta este in sensul respingerii solicitarii USL. Daca vroiau sa conteste listele, cei interesati puteau s-o faca in termen de 10 zile de la declansarea procedurii de referendum. N-au facut-o, deci au decazut din drepturi. b. CCR are o portita deschisa pentru a accepta o recunoastere a unui alt numar de delectori (desi probabil ca nu o va utiliza). Suveranitatea. Dincolo de proceduri – nu poti sa ignori vointa exprimata de mai mult de jumatate din populatia tarii. CCR poate sa solicite informatii de la organele abilitate pentru a stabili daca TOATE procedurile au fost respectate si daca ele au fost corecte. Ma voi focaliza pe o singura institutie a carei opinii are temei legal in cazul de fata: MAI. Am convingerea ca la MAI exista doua realitati din care numai una a fost expusa public. Exista un numar al alegatorilor de pe liste si un alt numar la evidenta a populatiei, previzibil mai mici. MAI nu a inteles sa semnaleze acest lucru, iar daca acum se va dovedi cu cifre ca aceste discrepante exista, reiese ca desi Ministrul Afacerilor Interne avea obligatia de a semnala dar nu a facut-o. Este, in opinia mea o incorectitudine, care poate fi invocata, speculata. Constitutia Romaniei stipuleaza ca nimeni nu este mai presus de lege. Si totusi exista insa cineva: populatia Romaniei, care isi manifesta suveranitatea. In cazul de fata ne aflam in fata unui referendum ale carui consecinte sunt obligatorii de a fi puse in practica (in opinia CCR mai exista un singur tip de referendum similar din aceasta privinta – cel pentru aprobarea Constitutiei). Daca ai dovezile materiale ca populatia cu drept de vot este 16 milioane, cred ca CCR poate accepta validitatea Referendumului desi listele electorale reflecta o alta realitate. Daca invocam respectarea stricta a legii, o asemenea solicitare va fi respinsa. In cazul de fata in discutie este tocmai decizia poporului Roman si nu o speta oarecare. 2. Nu doresc sa ma refer la actiunea impotriva boicotului. Acesta este nedemocratic numai aparent. Suveranitatea populatiei se poate manifesta atat prin actiune cit si prin inactiune. 3. Foarte curind se va incalzi insa dezbaterea pe seama OUG 41/2012 care renunta la obligativitatea cvorumului. OUG a fost publicata pe 5 iulie si conform Constitutiei a intrat imediat in vigoare. Actul juridic care a declansat referendumul a fost pe 6 iulie. (Unii ar putea specula ca declansarea procedurii de demitere a Presedintelui a inceput la sesizarea Birourilor permanete ale Camerelor; nu sprijin aceasta ipoteza si las juristilor o argumentatie legala). Urmatoarea lege care a modificat art. 10 din Legea Referendumului a fost publicata in MO pe data de 17 iulie. Prin Legea 131 se abroga “de facto” prevederea referitoare la cvorum din OUG 41/2012 – prin prisma interpretarii date de CCR sesizata in control anterior cu privire la aceasta lege. O noua modificare a survenit prin legea de aprobare a OUG 41, care a intrat in vigoare pe 27 iulie, la numai doua zile inainte de Referendum si care abroga in mod expres articolul care modifica art.10 din legea Referendumului. Isi face OUG 41/2012 efecte asupra modalitatii de desfasurare si validare a referendumului? Dezbaterea se va invirti asupra unui principiu de drept, cel al neultraactivitatii, conform caruia legea nu se poate aplica dupa ce a iesit din vigoare. Momentul in care OUG a iesit din vigoare a fost 17 iulie – la aparitia unor prevederi contrare incluse intr-un act normativ ulterior. Culmea este ca OUG-ul ar mai fi putut fi reactivata prin aprobarea fara modificari a OUG-ului, insa acest lucru nu s-a intimplat, Legea 153 stipulind chiar aprobarea expresa a prevederii in discutie. Opinia mea este ca daca respectam strict legea ar trebui sa acceptam ca acest Referendum s-a desfasurat in conditiile impuse de OUG. Demonstratia indubitabila se bazeaza pe faptul ca declansarea referendu-mului s-a facut dupa intrarea acesteia in vigoare iar termenul privind posibilitatea de contestare a listelor electorale (10 zile) a expirat inainte de modificarea prevederilor din OUG! Ne intoarcem acum la discrepantele privind numarul de alegatori. Aceste liste sunt incorecte si TOTI primarii ca si ministrul de interne se fac vinovati de a fi certificat sub semnatura liste care includeau decedatii desi aveau posibilitatea si obligatia de a-i elimina, fiind in posesia actelor oficiale, atit la nivel de primarie cit si la nivel de minister. Aceasta certificare incorecta, care reflecta un neadevar ar putea fi o fapta penala. La momentul declansarii Referendumului semnarea listelor electorale nu indeplinea toate conditiile pentru a fi o fapta penala – pentru ca semnatura primarilor nu reprezenta un pericol social. Deoarece (teoretic) mortii nu voteaza, existenta acestora pe liste nu avea cum sa influenteze rezultatul final al Referendumului, daca nu exista o conditie de cvorum! (Nota: A accepta ca legea aplicabila Referendumului declansat in 6 iulie este cea din 17 iulie – inseamna a accepta ca toti primarii sunt potential infractori). Pe de alta parte, desi unele legi au dispozitii tranzitorii iar unele legi de aprobare a OUG pot avea prevederi exprese asupra cum se solutioneaza situatiile generate de OUG pe perioada de existenta a acesteia, in cazul de fata astfel de prevederi erau complet inutile deoarece procesul de referendum fiind deja declansat. Sa ne imaginam ca in data de 27 iulie, cind s-a produs o noua modificare a legii referendumului, in corpul noii reglementari s-ar fi aflat prevederi tranzitorii referitoare la dreptul de a contesta listele electorale – ar mai fi putut fi ele operante? Evident NU. OUG 41 a influentat vadit desfasurarea Referendumului. Acest lucru a fost recunoscut de chiar presedintele Traian Basescu – “am chemat oamenii la vot doar pina cind presedintele interimar a promulgat legea de anulare a OUG 41/2012. Dupa aceea mi-am schimbat strategia″. Sa ne imaginam situatia inversa. Pe 28 iulie, dupa ce intreaga campanie s-ar fi desfasurat pe ideea boicotului – Guvernul ar fi emis o OUG – prin care elimina cvorumul. Oare am fi acceptat ca referendumul trebuie sa se desfasoare dupa noua lege? Evident NU! CCR trebuie sa se pronunte asupra modalitatii de desfasurare a referendumului iar a accepta modificarea conditiilor de desfasurare dupa declansarea procesului de referendum nu inseamna aplicarea principiului neultraactivitatii ci inseamna ignorarea exceptiilor de la aplicarea acestui principiu! Concluzionind – ne indreptam catre o situatie care va nemultumi profund. Fie acceptam ca este posibil sa reevaluezi numarul de electori – dar acceptam nerespectarea unei legi in vigoare, fie ne tinem de respectarea stricta a legii si a actiunii acestora in timp si atunci acceptam ca acest referendum se va fi desfasurat fara o conditie de cvorum. Avind in vedere argumentatia de pina acum inclin sa cred ca va fi exceptional de greu pentru judecatorii CCR sa obtina o majoritate de minim 6 la 3, blocajul putind fi lesne justificat de cei care vor opta pentru o varianta sau alta, asta cu exceptia situatiei in care votul lor va fi influentat de argumente care exced logicii juridice. As plati un bilet scump ca sa vad intr-o sala de cinematograf un remake/reality show al celebrului film “12 oameni furiosi” interpretat de cei 9 membrii ai CCR in incercarea lor de a gasi o majoritate. Avind in vedere miza, si aici nu ma refer la cine ocupa scaunul de Presedinte, ci la statul de drept, la respectarea legilor in general, la suveranitate, la stabilitatea sistemului nostru politic si a statului in general, cred ca ne aflam in fata unor schimbari majore in plan politc. Pentru ca ne aflam la un fel de partida de sah, voi extinde analiza mea asupra situatiilor care pot fi generate de decizia CCR. 1. Daca aceasta invalideaza Referendumul – va trebui sa acceptam ca aparatorii Constitutiei au fost nevoiti sa ignore suveranitatea poporului roman chiar daca vor fi gasit un suport legal oarecare. Nu vreau sa fiu partinic insa 8,4 milioane raportat la 16 milioane de alegatori (sau chiar 14 milioane daca vom fi scazut pe cei peste 1 milion plecati din tara in mod stabil – in realitate ceva mai multi, si pe cei care nu au dreptul sau nu pot sa-si mai exercite dreptul de vot din varia motive – nu dezvolt aici) reprezinta o majoritate care va simti nevoia sa actioneze intr-un mod oarecare impotriva nerespectarii vointei lor. Ei vor fi zgindariti si de prezenta mult prea jucatorului presedinte la Cotroceni. Printre altii, o mare povara va sta pe umerii PDL – generator al boicotului. 2. Imbalsamarea lui Traian Basescu in starea de suspendat pina in 2014 , prin indecizia CCR, incapabila sa obtina un cvorum de doua treimi, nu este o optiune. Stabilitatea tarii va avea de suferit grav iar atacurile speculative in plan economic isi vor face imediat simtita prezenta. 3. Validarea referendumului va genera un numar incomparabil mai mic de nemultumiti, numarul real al celor care au boicotat voluntar referendumul fiind maxim de 30% din cei care se si prezinta la vot (respectiv aprox 15% din nr. total de electori, daca ne raportam la cei 56% care s-au prezentat la alegerile locale precedente). 4. Exista o ipoteza inca neevocata in spatiul public pe care, personal o resping – invalidarea referendu-mului din punct de vedere tehnic – plecind de la discrepanta dintre listele de alegatori reali si cei existenti in liste. Se va impune astfel o reluare a procesului, consecintele fiind insa nefaste in plan social-economic. Repetarea Referendumului ar conduce insa indubitabil la demiterea Presedintelui. O masura de bun simt ar obliga Guvernul la emiterea unei noi OUG, prin care ar putea sa oblige electorii sa-si certifice singuri prezenta pe listele electorale – conform propunerii prof.Pirvulescu/Prodemocratia. Este usor de imaginat ce efect va avea o asemenea masura asupra celor care au boicotat referendumul actual! In opinia mea, ar fi singura situatie in care Traian Basescu ar putea sa se declare el insusi invins si sa-si dea demisia. NU vreau sa inchei fara a ma referi la un fapt pe care a fost ignorat si care ar trebui sa conduca la o noua modificare a legii Referendumului. Legile trebuie sa fie facute in sensul producerii de efecte nu de blocaje. Un astfel de blocaj se prefigureaza tocmai datorita impunerii cvorumului. Am citit rind cu rind argumentatia CCR ref la referendum – decizia 731. Ea este valida pentru ca CCR nu are dreptul sa adauge la lege insa solutia – neevocata – este aplicarea aceluiasi principiu de la alegerile prezidentiale. “Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.” In turul doi nu mai exista prevederi legate de cvorum. Legea Referendumului ar putea sa prevada eventualitatea ca in cazul situatiilor in care consultarea populatiei TREBUIE sa conduca la o decizie clara – ca in cazul de fata, dar si in cazul modificarii Constitutiei, sa existe un al doilea tur de consultare – validat de opinia majoritatii simple a celor care se prezinta la vot. In caz contrar, Romania se va putea gasi in situatia de a nu mai putea modifica articole din Constitutie care se impun ca urmare a statutului si dorintei noastre de a fi tara membra UE! Sursa-Cursdeguvernare